Nicolae Botgros
"Lăutar am fost şi sunt, cât trăiesc pe-acest pământ"
În cei 40 de ani de activitate au reușit să vorbească
Patru căi spre Europa, Nu le pot opri nici țarii -
Patru corzi ale viorii, Lui Botgros din LĂUTARII.
Vise scrise și nescrise, Se gătesc de-o nuntă mare, Și la nunt-acelor vise, Mult vor zice LĂUTARII". (Grigore Vieru)
Patru decenii de "Lăutarii"
Acum 40 de ani, mai exact, pe 10 noiembrie 1978, maestrul Nicolae Botgros vine la pupitrul dirijoral al orchestrei Lăutarii, fondată de Nicolae Sulac. În acea perioadă existau deja pe piaţa muzicală orchestrele: "Folclor", "Fluieraş" "Folclor" şi "JOC".
Îşi aminteşte că primii intrumentişti cu care îşi dăduse întâlnire în ograda Filarmonicii erau: Anatol Ştefăneţ, Sergiu Guţanu, Anatol Viţu şi Iurie Bondarenco. După prima repetiţie era descurajat şi nu credea că va ajunge să sune această orchestră aşa cum ştia el.

Era foarte pretenţios, aşa cum este şi astăzi, şi i-a fost greu să se facă înţeles de colegi pentru că el vroia să vină cu ceva nou. Avea un stil al său, un ritm al său pe care în timp şi l-a impus.

După prima repetiţie era descurajat şi nu credea că va ajunge să sune această orchestră aşa cum ştia el. Era foarte pretenţios, aşa cum este şi astăzi, şi i-a fost greu să se facă înţeles de colegi pentru că el vroia să vină cu ceva nou. Avea un stil al său, un ritm al său pe care în timp şi l-a impus.

Dar, o orchestră nu se poate forma dor cu cinci instrumentişti, aşa că a pornit să-i adune de prin satele Moldovei.
Bunăoară, se întorcea într-o zi de la Bălţi şi a auzit în tren un acordeon şi o trompetă exersând. Erau Petre Baranciuc şi Vladimir Duminică. Atât de mult i-a plăcut de ei încât i-a invitat în ospeţie, au discutat, au cântat şi a doua zi erau parte din orchestră.
Rând pe rând au venit în orchestră: Ion Buldumea, Valeriu Hanganu, Ion Neniță ș.a.. Tineri și entuziaști, s-au unit pentru că vroiau să facă altfel de miuzică. Au învățat unul de la altul şi făceau în permanenţă schimb de experienţă. Scriitorul Andrei Strâmbeanu, după ce i-a ascultat la una din primele repetiţii i-a povestit lui Vladimir Curbet că va fi o orchestră extraordinară.

Curbet l-a întrebat ce repertoriu au, cântă româneşte? (în acele timpuri nu se permitea să se cânte muzică românească). Mai mult, a spus Strâmbeanu, ei cântă tot ce transmite Radio Europa Liberă.

Şi-au câştigat faima prin multe ore de muncă şi au fost invitaţi să cânte pe cele mai prestigioase scene ale lumii: Grecia, Franţa, Italia, Germania, Turcia, Danemarca, SUA, Austria, Mongolia etc.

Când spui Nicolae Botgros, spui Lăutarii, spui folclor și de ce nu - spirit național. Acest virtuoz al viorii a devenit un simbol al culturii românești. Este cetățean de onoare a şapte oraşe din Republica Moldova şi România: Bârlad (2006), Chişinău (2010), Cahul (2012), satul Bădicul Moldovenesc (2013), comuna George Enescu, Botoşani (2015), Soroca (2016), Suceava (2017).
Distincțiile lui Nicolae Botgros
1
Artist al poporului
1988
Un titlu care se acordă oamenilor de frunte ai artei, care au merite excepționale în opera de dezvoltare a teatrului, muzicii, cinematografiei și artelor plastice.
2
Cavaler al Ordinului Republicii
1993
Se conferă pentru „merite excepționale în toate domeniile de activitate întru binele Patriei și al omenirii".
3
Laureat al premiului național
2005
Pentru contribuţie valoroasă la conservarea şi promovarea folclorului muzical. Din cei 100.000 lei primiți de la Guvern, a cumpărat costume populare elevilor de la gimnaziul din Chioselia, Cantemir, care-i poartă numele.
4
Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei
2018
Lui Nicolae Botgros i s-a conferit acest titlu pentru contribuție substanțială la dezvoltarea artei muzicale.
Simplicity is somehow essentially describing the purpose and place of an object and product. The absence of clutter is just a clutter-free product. That's not simple.
O orchestră fenomenală, o școală foarte bună, excelenţă, profesionişti
În cei 40 de ani de activitate au reușit să vorbească lumii prin cântec mai mult decât s-ar putea spune prin cuvinte. Crezul lor a fost întotdeauna să aducă bucurii românilor de pe ambele maluri ale Prutului și din întreaga lume, iar aceștia pleacă după spectacolele lor cu palmele bătătorite de la atâtea aplauze.
Nicolae Botgros - omul care a ştiut întotdeauna să se reinventeze. Nu i-a fost frică să o ia de la capăt şi a avut curajul să reziste căderilor pentru ca a doua zi să fie mai bun.
De când a fost preluată de Nicolae Botgros, orchestra Lăutarii și-a schimbat componența de trei ori. Au fost niște situații limită, altfel spus, niște ispite pe care dirijorul a trebuit să le depășească. La un moment dat l-au părăsit peste noapte 14 instrumentiști. Aceasta l-a mobilizat și a doua zi a găsit alții care au suplinit acele locuri și și-a continuat activitatea, iar astăzi tot ce poartă semnătura lui Botgros și a orchestrei "Lăutarii", are succes.

Nicolae Botgros cu "Lăutarii" au știut să se apropie de popor prin muzica de la prispă, ca care te face să o îndrăgeşti fără a mai căuta justificări şi fără a pune prea multe întrebări. Maestrul viorii a fost întotdeauna deschis pentru diverse experimente muzicale unde alege să prezinte publicului formule noi de exprimare:
Trei experimente faimoase ale lui Botgros
Concert cu participarea a 60 de instrumentiști la 60 de ani de viață. de obicei, într-o orchestră de muzică populară activează maxim 25-30 de muzicieni. A fost un vis mai vechi inspirat din exemplul lui Vladimir Spivakov, conducătorul orchestrei "Virtuozii Moscovei". (link, dar nu-l acceptă pagina)
2. Au fost invitaţii lui Ştefan Bănică Junior pentru a-l acompania în concertul de Crăciun din 2014. Melodiile au fost cântate într-un tandem inedit: band rock şi orchestră de muzică populară. (link, dar nu-l acceptă pagina)
3. Lăutarii "ALTFEL" - un spectacol cu muzică clasică, simfonică, caffe concert în tandem cu band-ul pop-rock al lui Alex Calancea. (link, dar nu-l acceptă pagina)
"Lăutar din tată-n fiu"
Povestea de viață a lui Nicolae Botgros începe în anul 1953, în satul Bădicul Moldovenesc, Cahul. Muzica i-a fost leagănul copilăriei şi astăzi nu-şi imaginează cum ar fi fost anii lui fără cântec. În familia lor cântau toți, dar el avea să poarte o povară mai grea, pe care a conştientizat-o însă, şi-a asumat-o cu toată răspunderea şi astăzi duce numele lui tata pe marile scene ale lumii.

Primul și cel mai valoros profesor i-a fost tata - Dumitru Botgros. El era primaciul tarafului și i se mai spunea "Mitică cel strașnic" sau "Paganini de la Bădicu". În familie exista o ierarhie care trebuia respectată și pentru ca să înveți să mânuiești vioara, trebuia întâi de toate să te împrietenești cu toba și s-o porți în spate pe la nunți. Își amintește că a învățat de la tata, care a făcut liceul de muzică la Iași, multe detalii și secrete ale meseriei pe care nu le-ar fi putut deprinde de la lăutarii din sat. După şcoala de-acasă, şi-a completat studiile la Școala de iluminare culturală "Elena Sârbu" de la Soroca (1968-1971). La Soroca Nicolae Botgros a asistat pentru prima dată la un concert al orchestrei „Lăutarii" și a rămas vrăjit, nebănuind că mai târziu, avea să-i dedice o jumătate de viaţă.
Din 1988-1990 face studii la Conservatorul "Gavriil Muzicescu" din Chişinău.

ȘCOLILE CARE POARTĂ NUMELE LUI NICOLAE BOTGROS
2006 -Gimnaziul din Chioselia, raionul Cantemir, este numit "Nicolae Botgros".
2012 -Gimnaziul din satul lui natal, Bădicul moldovenesc îi poartă numele.
2014 - Colegiul de Arte din Soroca este denumit "Nicolae Botgros".
2017 - Palatului de Cultură din municipiul Cahul i se conferă numele "Nicolae Botgros".
ierarhia instrumentelor muzicale
În familia Botgros era o lege nescrisă ca toţi copii
toba
La sudul moldovei, toba este instrumentul fără de care nu începe nici o horă în sat și nici o nuntă. Ritmul este dat de tobă și dacă toboșarul nu este priceput, poate fi poftit să părăsească evenimentul. Toba stabilește ritmul și dacă de oricare alt intrument se pot lipsi cu ușurință, la tobă nu se renunță niciodată.
vioara
instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță cu patru coarde întinse peste ea, care vibrează prin frecare cu arcușul sau prin ciupire.
Vioara este cel mai raspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde și cel mai greu de însușit. Datorită timbrului cristalin și expresiv, ea se clasează în fruntea instrumetelor din orchestră. Este un instrument foarte melodios, care poate acompania foarte bine un solist vocal, dar în același timp poate fi folosit exclusiv într-o melodie.
Nicolae Botgros s-a împrietenit cu vioara de la șase ani. Când doarme ține vioara la căpătâi, iar când este pe drum, o ține în brațe.
acordeon
Pentru iubitorii muzicii, sunetulacordeonului este asociat cu farmecul Parisului și cu stilul franceuz de viață. Treptat, la serbările populare, chitarele au început să acompanieze acordeonul, în ritmurile muzicii folclorice, lăutari rămași anonimi dovedindu-se a fi adevărați virtuozi.
trompeta
trompetele folosite în orchestre, îndeplinesc atât rolul melodic, cât şi cel armonic.Apariţia trompetelor se face de obicei în momentele de forţă şi de culminare, aducând lumină coloritului orchestral. Nicolae Botgros știe să cânte la toate instrumentele.
Prima încercare în calitate de dirijor a avut-o la Edineț unde a fost invitat în fruntea renumitei orchestre "Ciocârlia" (1971-1973). A îndrăgit stilul de interpretare de la nord și mai târziu a oferit prioritate trupei de suflători să cânte suite orchestrale specifice acestei părți de țară. Mulţi vor să fie dirijori dar nu ştim câţi pricep cât de dificilă poate fi această sarcină când un om trebuie să ia toate deciziile, să stabilească un concept de prezentare în fața publicului, să posede și calități manageriale și multe alte trărături indispensabile acestui statut.

Activitatea lui a început să se contureze și să devină mai clră. Venind la Chișinău, s-a angajat ca violonist în orchestra "Mugurel" (1973-1974) a Filarmonicii și la un an distanță a fost chemat de către Vladimir Curbet în "Ansamblul moldovenesc academic de Stat de dansuri populare JOC" (1974-1978). Aici a avut posibilitatea să susțină zeci de turnee care i-au călit caracterul și i-au format personalitatea. Iar după patru ani, Nicolae Sulac l-a observat și i-a spus că locul lui este în față.
Nicolae Botgros și Nicolae Sulac au trăit ca frații și au știut să-și împărtășească atât cele bune cât și cele rele.
Prima formulă a orchestrei de muzică populară „Lăutarii" a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filarmonicii de Stat din Moldova de către Nicolae Sulac. Dirijori au fost compozitorul şi violonistul Mircea Oţel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci.
Nicolae Botgros îşi aminteşte că i-a văzut prima dată la un spectacol pe care l-au susţinut în satul lui de baştină şi a fost impresionat. Atunci nu bănuia că vor trece anii şi anume el va fi şef al acestei orchestre, prelungindu-i șansa la viață.
Nicolae Sulac despre Nicolae Botgros
"Nicolae Botgros are un nu știu ce și un nu știu cum - ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte pentru că, împreună cu "Lăutarii" reușește ca printr-o magie să sensibilizeze publicul până la lacrimi, iar sălile de spectacole de cele mai multe ori sunt neîncăpătoare" (Nicolae Sulac)
Nicolae Botgros despre Nicolae Sulac
"Nicolae Sulac n-a fost doar cel care a lansat Orchestra "Lăutarii", dar a lansat multe generații de artiști. Chiar dacă mulți nu vor să recunoască, în suflet se simte că fiecare și-ar dori să cânte ca Nicolae Sulac sau cel puțin, să fie atât de sinceri și de filosofi în exprimare. Mă bucur că am fost alesul lui în viață și orchestra "Lăutarii" i-a îndreptățit așteptările. Îmi pare foarte rău că astăzi prietenul meu nu mai este lângă mine". (Nicolae Botgros)
"Cu orchestra "Lăutarii" am făcut minunile pământului și pentru asta le mulțumesc tuturor generațiilor de instrumentiști"
Prima încercare în calitate de dirijor a avut-o la Edineț unde a fost invitat în fruntea renumitei orchestre "Ciocârlia" (1971-1973). A îndrăgit stilul de interpretare de la nord și mai târziu a oferit prioritate trupei de suflători să cânte suite orchestrale specifice acestei părți de țară. Mulţi vor să fie dirijori dar nu ştim câţi pricep cât de dificilă poate fi această sarcină când un om trebuie să ia toate deciziile, să stabilească un concept de prezentare în fața publicului, să posede și calități manageriale și multe alte trărături indispensabile acestui statut.

Activitatea lui a început să se contureze și să devină mai clră. Venind la Chișinău, s-a angajat ca violonist în orchestra "Mugurel" (1973-1974) a Filarmonicii și la un an distanță a fost chemat de către Vladimir Curbet în "Ansamblul moldovenesc academic de Stat de dansuri populare JOC" (1974-1978). Aici a avut posibilitatea să susțină zeci de turnee care i-au călit caracterul și i-au format personalitatea. Iar după patru ani, Nicolae Sulac l-a observat și i-a spus că locul lui este în față.
Made on
Tilda